Out of focus

Ne focusăm atât de mult atenţia pe relaţii cu alţi oameni, pe iubiri interzise sau poveşti de dragoste terminate prost. Căutăm mereu să fim mai buni pentru alţii, să îi mulţumim pe alţii, să nu fim o dezamăgire pentru alţii. Şi atât de puţin ne gândim că putem fi o dezamăgire pentru noi înşine. Vrem tot mai mult să ne schimbăm atitudinea ca să fim pe plac prietenilor sau iubiţilor noştri, în loc să ne schimbăm perspectiva asupra vieţii, pentru noi înşine. Vreau să fiu mai bună, trebuie să încerc, o să mă părăsească dacă nu fac asta… Dar ştii ceva? Nu te merită. Dacă trebuie să te schimbi, să nu mai poţi fi tu înşăţi pentru el, atunci nu te merită. Dacă trebuie să renunţi la persoana care te linişteşte în nopţile triste, care e acolo pentru tine la bine şi la rău, în singurătate şi depresie, la tine însuţi, atunci nu merită! În ziua de azi punem atâta preţ pe ce cred alţii, încât uităm că avem şi noi un creier, avem şi noi o părere. Crezi că părerea ta nu contează? De ce părerea altora contează mai mult? De ce să accepţi toate gumoaiele venite din gurile altor oameni, mai ales dacă ştii că sunt neadevăruri despre tine? Oricât de mult i-ai iubi, singura persoana care va fi mereu acolo pentru tine, necondiţionat, eşti tu! Aşa că gândeşte-te serios dacă merită să te pierzi pe tine pentru alţii…

Am încercat atâta timp să împac şi capra şi varza, uitând de mine, păstorul care a rămas pe dinafara. Capra poate fi mulţumită, dar până la urmă şi ea va pleca. Varza se strică oricum, cedează. Dar tu, păstorul… Singurul care mai rămâne în viaţă după ce dezastrul se produce într-o relaţie eşti chiar tu. Te ai doar pe tine, te lupţi cu alţii pentru tine, ţii la tine strâns cu dinţii ca să nu te pierzi, faci orice îţi stă în putinţă! Şi ce dacă eşti mai timidă şi nu faci pe clovnul în public ca şi alţii? Ce dacă nu te ştii distra ca şi ceilalţi? Ce e rău în a fi tu însăţi, şi de când a apărut ideea că trebuie să te schimbi ca să fii vreodată plăcută de cineva? Ai o inimă mare, e uneori o binecuvântare, alteori un blestem. Cel care nu te va accepta cu defectele tale şi se va uita la ele în loc să îţi vadă inima, crede-mă că nu ştie ce pierde, şi chiar nu te merită. Chiar dacă nu eşti fotomodelul perfect sau fata distractivă şi plină de viaţă, chiar dacă preferi conversaţiile lungi despre viaţă pe marginea unui lac, si nu o noapte petrecută la un club de fiţe… nimeni nu poate iubi ca şi tine. Nu se va putea îndoi niciodată de dragostea ta, pentru ca ai o inimă mare. Tu eşti acolo, vei fi acolo pentru totdeauna. Daca el nu vede… atunci nu merită să te distrugi pentru unul ca el. Dragostea ta e mare, şi până la urmă cine nu ar vrea pe cineva care să-l iubească ca şi tine?

Dar, vai, vorbeam cu mine însumi. Eu am încercat mereu să fiu plăcută de alţii din cauza complexelor mele. Am acceptat orice gunoi şi am înghiţit în sec tot comportamentul lor de nimic. Nu am spus nimic… Credeam că atata merit. Dar, la sfârşitul zilei, când noaptea se apropie şi realizez cât de singură sunt, îmi dau seama că doar pe mine mă am. Nu sunt singură. Am pierdut o parte din mine în lupta împotriva mea. Din cauza că încercam să mă adaptez circumstanţelor şi să mă mulez după cerinţele altora. Oricât de mult i-aş iubi, nu pot să îmi fac asta. Nu mai pot să îmi fac asta. Eu, pe primul loc. Alţii, când vor vedea ce pierd, îşi vor dori ca acea fată cu inima mare şi cu dragostea de necontestat să fie din nou în viaţa lor. Şi va fi prea târziu.

Dar tu? Focusul corect ar trebui să fie pe tine, pe situaţia ta spirituală, mintală si fizică. Alţii, pe locul 2. Importanţi, dar pe locul 2. Fiecare îşi are locul lui. Nu trebuie să mai accepţi nimicurile care le ies din gură, şi nu trebuie să te distrugi sau să te schimbi pentru ei. Tu nu trebuie să schimbi nimic, ci lumea să îşi schimbe inima. Frumuseţea merge mai adânc decât suprafaţa. Fii tu însăţi, iubeşte-te, încearcă… şi lasă-i pe alţii să se îndrăgostească de tine.

Advertisements

Second-hand pain

O rană nu trece uşor, mai ales atunci când a fost înjunghiată de mai multe ori, uneori cu acelaşi cuţit răsucit în ea. O rană la mâna a doua. Am un singur lucru de spus legat de cel care m-a rănit: nici nu mă aştept să realizeze ce mi-a făcut. De fapt, nu a fost doar o simplă rană. Nu a fost doar un moment rece, doar o perioadă mai tristă. A fost o viaţă distrusă, un trecut sfărâmat din pricina emoţiilor care au roit în jurul lui. Nu m-am aşteptat niciodată să înţeleagă durerea pe care am avut-o. Mă simţeam atât de folosită… Durere la mâna a doua. Am renunţat repede să mai sper. Eu, spre deosebire de alţii, ştiam că nu avea rost. Aşa că am fugit. Cât mai departe de oameni, cât mai departe de lume. Mi-aş fi dorit să pot fugi cât mai departe şi de mine însămi, dar din păcate eu eram tot aici. Am început să mă schimb, în rău, din cauza suferinţelor prin care m-a trecut viaţa, el fiind doar cireaşa de pe tort. Mă uitam acum în oglindă şi îmi doream ca într-o mână să nu ţin fardurile care să acopere cicatricile, ci o sticlă sau o vază cu care să pot sparge imaginea din faţa mea. În schimb aveam asta, pe mine, sufletul meu rece. Inima mea a fost mereu una mare, o mână care dă la toţi mult prea mult, şi tot ce am încercat să fac a fost să o forţez să intre într-o mănuşă mică, care nu e pe măsura ei. Inima mi-a fost forţată. Sentimentele zdrobite. Emoţiile au ieşit la iveală, până la punctul în care eram compusă doar din ele. Simţeam că nu mai gândesc, că nu mai aveam conştiinţă. Inima, oricât de rece ar fi fost, radia de căldura cu care a fost înzestrată de când m-am născut. Am oferit totul unui nimic, şi am rămas cu nimic.

Totuşi, concentrându-ne pe relaţii distruse nu ajungem nicăieri. Obişnuiţi să ne uităm în trecut uităm să trăim în prezent şi să depundem eforturi pentru viitor. Pentru viitorul care îl laşi manipulat de trecutul care înca te apasă. Nu îţi cere nimeni să uiţi durerea, să o maschezi, să astupi rănile cu fond de ten. Am dobândit răni care s-au infectat, şi infecţia a ajuns prin tot corpul. O detoxifiere a sufletului este acum o mare nevoie.

Spune-mi ce ai face mai de grabă? Ai lăsa trecutul să îţi ghideze toată viaţa care ţi-a mai rămas, care îţi atârnă oricum de un fir de păr? Sau mai de grabă ai începe să colectezi fire de păr pentru a crea un suport stabil pentru tine şi viitorul tău?… Oh, dar tu eşti în stare de mult mai mult. Spune-mi de ce să mai fugi? De ce să te mai ascunzi? Dacă oricum nu mai ai nimic din ce aveai, de ce să nu cauţi ceva nou pentru care merită să te jertfeşti?…

Better to run than to be held captive by the heart

Fugim în diferite direcţii. Nu prea ştim când şi unde să ne oprim. Avem vreun ţel în viaţă? Avem vreo ţintă? Nu. De aceea când oamenii ne împing într-o parte şi în alta noi mergem. Mergem ca roboţii unde ne programează alţii. Nu gândim singuri, că doar de ce să facem atâta amar de efort?…

Zâmbeşti şi faci în continuare ceea ce îţi spune, că doar e prietenul tău cel mai bun/prietena ta cea mai bună. Îţi este jenă să îţi expui punctul de vedere, nu cumva să se supere. Apoi ajungi acasă disperat că viaţa nu merge aşa cum ar trebui. Te întrebi unde ai greşit. Prietenii îţi spun ca totul o sa fie bine. Păi normal, că doar le urmezi comenzile lor. Nu sunt prietenii făcuţi ca să se ajute reciproc? Dacă nu există deschidere în comunicare, vă puteţi numi “prieteni”? Ai făcut poate tot ce s-a putut ca să menţi relaţia stabilă. Dar oare chiar merită, dacă tu eşti singurul/singura care munceşte? Care se zdrobeşte zi şi noapte gândindu-se cum să facă să fie toată lumea fericită. Care nu poate dormi nopţile din cauză că a dat atât de mult altor oameni încât nu a mai rămas nimic pentru el însuşi/ea însăşi.

Poate acesta e un bun moment să alegem să nu mai gândim cu inima, ci cu creierul. Organul acela mare din interiorul capului care, da, ai ghicit, nu a fost pus acolo degeaba. Rolul lui e inegalabil şi inexplicabil de complex şi important. Inima e înşelătoare; o ştim cu toţii. Şi totuşi încă mai alegem să ne ghidăm nebuneşte după ea. Nu ne putem opri. Suntem fără putere în faţa marii puteri din interiorul nostru. Deşi tot ce are nevoie inima ca să se oprească este un “stop joc!”, şi atunci gândurile vor fi înapoiate creierului, adica exact cui aparţin de drept.

Nu te lăsa învins de propria-ţi persoană. Tu nu eşti doar inima ta, tu eşti şi mintea ta, şi duhul tău, care nu are timp de pierdut pe nişte greşeli făcute din cauza inimii rebele care face mereu ceea ce vrea din noi. Ţine minte: un simplu “stop joc”, şi putem deveni “normali”, cu mintea în acţiune. Dar să fie oare atât de uşor? Cred că nu. Totuşi merită să încerci. Să încerci mereu. Să te chinui in fiecare zi să spui “stop” inimii. O faci azi, o faci mâine, şi peste câtva timp, lacrimile vărsate din cauza alegerilor greşite ale inimii se vor transforma în diamante păstrate bine în creier, ca nişte memorii, să ne amintească de cine am fost şi cine suntem acum.

Dacă eşti obişnuit/ă să îţi laşi inima să preia controlul, omoară o parte din tine în fiecare zi, fă ceva ce nu ai mai făcut până acum şi decide să gândeşti raţional. Te vei obişnui cu timpul. Studiile arată că durează 4 săptămâni pentru ca un lucru să devină obicei. Tu decizi când începi…

Vei pierde şi mai mult timp fiind controlat/ă de inima ta, sau vei păşi în sfârşit pe drumul raţiunii, care să ştii că nu e doar folositoare pentru filozofi? Alege corect ceea ce vrei să faci cu viaţa ta, dar nu îţi mai oferii singur/ă nici o şansă să mai suferi, nici un motiv să mai plângi pentru cei care nu merită!…

My ideal relationship

NOTE: Read until the end before making assumptions.

***

We all hope for that one person that will make us forget about our problems and lead us to a whole new world of pink clouds and butterflies. Well, sorry to disappoint, but that doesn’t exist. There is possible still, for the other person to make you feel loved, understood and precious. Here are a few things I consider important to a partner:

1. Make me feel like I’m the only one

I’m usually a jealous person. Sometimes even overly jealous. There’s no use to talk with or about girls around me. Why would you do that when you’re going out with your girlfriend? Do you think she would like to hear stuff about other girls, or about your past relationships? Coming from your boyfriend’s mouth, this could be really painful. I’d slap him.

2. Listening, not judging

What’s better than a good listener? It’s never a high standard to expect from someone to listen to you. What’s so hard after all to just sit down and shut up? Can’t you be supportive for the one you claim to love? If he’s mistaking problems from drama, that’s an issue, because then I would only feel like he thinks I’m playing the victim role, when all I’m trying to do is to express what I feel, to tell him what I’m going through at that moment. What’s so hard to understand?

3. No blaming each other for the fails, appreciating the efforts instead

When I try to make it better, he shouldn’t blame me if I fail. I wouldn’t blame him either, but I’m a more complicated person, so he should appreciate my efforts a bit more. If you see something beautiful in someone, speak it. I’m a very sensitive person, in need of constant verbal and physical affection. I grew up believing this was wrong, and I never understood why. If a guy can’t cope with this, then he should just step away. I can live on my own. Words of appreciation keep me going. They’re not a must, but they’re important to me. A guy will never change the way I am. Moreover, he’s going to have to take me along with all of my pluses and minuses. Besides, if he will appreciate me and stop blaming me for the wrong things I tried to do right, and if he’ll know to treat me well, I will also be more loving and respectful.

4. Caring and honest

He should care about me even when I’m angry and I mindlessly block him on Messenger. But he shouldn’t be too insistent. He should think about what he did wrong and admit it, not blaming me for acting childish. Honesty comes with a price. Sometimes it’s hurtful. He should know how to filter truths so that they won’t scratch my mind.

5. What’s with the Judge position?

I understand sometimes I can be impossible to put up with. But all the time? Nah. He might like judging, but we’re not in Court. He needs to understand that it’s not my fault for everything. We all have our minuses. We all have something to change about ourselves. We can’t be perfect when we first meet each other, but we need to improve ourselves as the relationship grows, not to let ourselves die on the inside more and more, slowly, day by day.

6. Mature and crazy, not completely out of his mind

I like a bit of adventure going on, a bit of c’mon, let’s see what happens, but it all has a limit. I like a guy with the head on his shoulders, with good manners when in public, polite, sociable and active, but also serious when I have something serious to talk with him. I don’t like to be embarrassed, especially in public, especially with people I know. Being mature means to know when you can joke and when you should stop. That being said, I prefer someone that’s level-headed.

7. Sensitive

I like someone I can talk to. Someone who’s not afraid of deep conversations and controversial topics. Someone who’s not going to refrain from wiping the tears on my cheek, or to bring me hundreds of napkins as I cry my feelings out. Someone to hold my hands and tell me that everything is going to be okay, as clicheic as it sounds. Someone to caress my back and touch me gently to calm me down. Someone to love even my dark side and someone I won’t be afraid to show my dark side to. I’m a girl with complexes. Complexes I would like to forget while I’m with him. No subtle references to them should be made. I like someone I can be myself with, without feeling like a sack of garbage.

8. Trouble-shooter

I’d love someone to make me feel special and loved, to hold me in his arms until I completely forget about my problems. Even a few minutes matter to me. Anything that would get me out of the dark… I love someone who would give me advices and ideas, and work with me through my problems, getting interested in their evolution or involution, to see if they’re solved.

9. I told you never helps

I mean who likes that? Not a good idea in a relationship. Even though he is smarter and of a higher lever than me, I’d still prefer nice, kind words, rather than stupid jokes, theatrical or exaggerated behavior. Guys, if you can’t love her, stay away from her. Leave her be.

10. Romantic

I’m not a big fan of romance, but who wouldn’t like a perfect date once in a while, red roses with a tiny little sweet message, kind words and gentle touches? I surely couldn’t say no to that…

***

I have written all these things I find ideal in a relationship, but during my recent experiences I’ve realized that the one who needs to change the most is really me. I needed someone to love me the way I want to. I wanted appreciation and understanding, but never thought of giving it back. And then I heard one of my good friend talking, and that’s what she said: Even if he doesn’t love you the way you want, it doesn’t mean he doesn’t do it with all his heart. This is something that hit me, and I realized I have to give people what I want them to give me. And I figured why not try to be the ideal girlfriend? Why not try to appreciate, understand him and love him more? And this way maybe he’ll change as well, and he’ll do just the same for me.

I’ve been messed up and emotionally destroyed by a relationship I had. My mind got damaged and my trust towards everyone, including myself, was broken. It was so hard for me to deal with that, and it still is. Maybe I’ll write an article about that, if you guys want. Living with hate for the other gender is not an easy thing to do. That’s not living. That’s surviving, while you’re continuously dying on the inside. The thing is, not all guys are the same. This is something I barely got to understand. I’m not perfect, but I’m working. I’m not okay now, but I’m healing. I can’t do it alone. We don’t have to be alone. Relationships are sacred. They are important. They are one of the biggest human need.

Don’t forget: you deserve the best, but in the same time, we’re all humans, and we were all meant to love and to be loved. Give them what you want them to give you, and this way no one can blame you for being the trouble-maker in a relationship. I’m ready to give another chance. Are you?…

***

Hey peeps! Glad to write again. It’s surely been a while. I found some really cool articles on how to properly solve problems in a relationship and conversation starters to enhance the relationship you have with your partner. I think it’s a good idea to check ’em out. Have a nice day and stay blessed!

The true meaning of Christmas

RO:

Craciunul este cel mai frumos moment din tot anul, dupa parerea mea, si ar trebui de asemenea sa fie cea mai importanta sarbatoare, mai ales in lumea crestina. Craciunul nu este despre bradul de Craciun, nici despre Mos Craciun si bunavointa lui de a calaori in jurul lumii ca sa ne imparta cadouri. Craciunul a fost fondat pe un si mai maret adevar: salvarea umanitatii de la pacat. Acest adevar a luat forma fizica in Isus Cristos , Fiul lui Dumnezeu, care este cel sarbatorit de Craciun. Noi nu-l sarbatorim pe Mos Craciun, sezonul sau cadourile. Noi sarbatorim venirea lui Isus pe pamant, si prin acest cadou a lui Dumnezeu pentru noi, invatam ca si noi la randul nostru sa fim mai darnici, iar aceasta sarbatoare ar trebui sa ne aminteasca ca, asa cum Dumnezeu insusi si-a dat Fiul pentru noi, asa si noi trebuie sa invatam altruismul si darnicia. Isus nu a venit sa ne umple stomacul si frigiderul, ci sa ne umple golul din suflet care are forma lui Dumnezeu.

O buna insemnatate pentru Craciun ar putea fi ca oamenii isi fac cadouri unii altora, dar cu un scop: sa invete sa fie daruitori si sa renunte pentru cateva momente la ei insisi. Bineinteles ca nu trebuie sa fim darnici doar de Craciun, dar este o ocazie buna pentru noi sa incepem sa ne gandim si la altii, asa cum Dumnezeu insusi a renuntat la tronul Lui pentru a deveni ca noi, pentru noi!

Cu toate luminile frumoase din oras si atmosfera festiva din aer, Craciunului merita sa i se dea toate drepturile de a fi numita cea mai fascinanta sarbatoare din an, care are de asemenea si cel mai fascinant adevar in spate.

In concluzie, cred ca adevaratul sens al Craciunului este ca il celebram pe Fiul lui Dumnezeu care a venit pe pamant sa ofere salvare tuturor oamenilor care cred in El, cel mai maret dar!

Probabil ca ati mai auzit aceasta poveste inainte, dar cati dintre voi v-ati gandit ce inseamna asta cu adevarat? Cati dintre voi ati fi in stare sa muriti pentru cel care va face rau, sa suferiti pentru el stiind ca s-ar putea ca el sa nu se schimbe niciodata, nici macar in urma sacrificiului vostru? Ei bine, Isus a facut asta, ca sa putem fi fericiti, sa ne bucuram de aceasta sarbatoare, de decoratii, culori si lumini. Iesi din casa, fii in spiritul Craciunului, spiritul lui Cristos, admira peisajele, fa multe poze si raspandeste farmecul culorilor de Craciun! Bucura-te in sarbatoarea bucuriei!

EN:

In my opinion, Christmas is the most beautiful time in the year and it should also be the most important holiday, especially in the Christian world. Christmas is not about the Christmas tree, nor Santa and his willingness to travel around the world and spread his gifts for us. Christmas was founded on a greater truth: the salvation of humankind from sin. This truth took physical form in Jesus Christ, the Son of God, who is the One that is celebrated. We don’t celebrate Santa, the season or the presents. We celebrate Jesus’s coming on earth, and by God’s gift for us we also learn to be more giving, and this holiday should remind us that just as God gave His Son for us, we also need to learn selflessness and kindness. Jesus didn’t come to fill our stomach and our fridge, but to fill the empty hole in our heart that has God’s shape.

A good meaning for Christmas could be that people give presents to each other, so they are learning to be more giving and less selfish. Of course, we don’t have to be good only in the time of Christmas, but it is a good occasion for us to start thinking more about others, just like God himself gave up His throne to become man like us, for us.

With all the beautiful lights in the city and the festive atmosphere in the air, Christmas is given all credits to be called the most fascinating holiday in the year, which also has the most fascinating truth behind.

In conclusion, Christmas’s true meaning is that we celebrate the Son of God, who came on earth to offer salvation to all men that believe in Him, the greatest gift.

Maybe you’ve heard the story before, but how many of you really thought about what these things mean? How many of you would be willing to die for the one who hurts you, to suffer for him knowing that he might never change, not even after your sacrifice for him? Well, Jesus did that, so we can be happy, so we can enjoy this holiday, the decorations, the colors and the lights. Go out of the house, be in the Christmas spirit, in the spirit of Christ, admire the views, make a lot of photos and spread the magic of the Christmas colors. Enjoy in the holiday of joy!

 

WhatsApp Image 2017-12-23 at 18.56.38

Processed with VSCO with  presetProcessed with VSCO with c1 presetProcessed with VSCO with m5 presetProcessed with VSCO with c1 presetProcessed with VSCO with g3 presetProcessed with VSCO with c1 preset

 

Processed with VSCO with c1 preset

25439013_863317817162003_4731876685410443642_o.jpg

 

Hey guys! Merry Christmas! :* Hope you’re having great holidays. Sorry I’ve been so inactive lately. I’ve been going through a lot of bad stuff. But I’m back for Christmas with better thoughts. I hope you liked this article. Please share it and comment below your favorite thing about Christmas. Stay safe and enjoy the edge of 2017! 😉

“Take me back to the child me” + #blogmas !!

RO:

A inceput luna decembrie, prin urmare a inceput acea perioada din an in care luminile multicolore si hainele in nuante diferite de rosu si verde nu mai tin cont de anotimp. Desi vara este mai normala aceasta explozie de culori a societatii urbane, in perioada dinaintea Craciunului parca toti oamenii o iau razna. Vanzatori de crengute albe si colorate cu fundite de toate culorile sunt pe strada, in statiile de autobuz, la gara…peste tot. Craciunul se resimte din plin, inca cu o luna inainte de ajunul lui. Astfel, cu aceasta ocazie voi incepe faimoasa serie de articole specifice acestei perioade a sarbatorii Craciunului, numita blogmas (cu 3 zile intarziere, :D) in care voi scrie lucruri legate de aceasta sarbatoare, memorii din trecut, fun facts si idei de celebrare si de cadouri!

Voi incepe cu o dezvaluire a unor idei personale.

In timp ce observam oamenii de pe strada, intrandu-si deja in obisnuitul stil grabit de dinainte de sarbatori, am constientizat o schimbare grozava a perspectivei. Venisem de la scoala, ingandurata si suparata pe viata, cand am realizat ca oamenii simt o oarecare obligativitate sa fie mai fericiti si mai darnici in perioada de dinainte si din timpul Craciunului. Imi amintesc de momentele cand eram mica si asteptam cu nerabdare ca parintii mei sa imi cumpere crengute sau bote colorate, si imi spuneau ca acelea sunt doar pentru copiii rai, iar eu incercam atunci sa ma comport urat, tocmai ca sa imi ia si mie cateva. Nici macar nu credeam in Mos Craciun (eram un copil mai special, da…). Imi amintesc cum, impreuna cu sora mea mai mare, ma trezeam la ora 3 dimineata in data de 5 decembrie ca sa vedem ce ne-a adus mosul in cizme. Eram foarte fericita daca gaseam o bota colorata, si dezamagita daca nu gaseam, in schimb nu imi aratam niciodata supararea. Sora mea manca uneori toata ciocolata primita, dar eu o pastram si pentru mai incolo.

Imi amintesc de emotiile avute in toata acea seara, si cum abia mai puteam sa inchid un ochi dupa aceea. Iar acum ma gandesc ca mi-as dori sa am din nou astfel de emotii, cauzate de vreun Mos fantastic, nu de pumnii grei primiti peste cap din partea incercarilor si experientelor vietii. #AdultingIsHard.

Copiii de 12-13 ani de acum nu vor sti niciodata ce au pierdut. Asa ca bucurati-va toti cat inca mai puteti! Aprindeti luminitile in camera, faceti-va si un brad daca doriti, dati drumul la muzica, luati o cana de ceai cald cu lamaie in mana, purtati sosetele cele mai groase, inveliti-va in patura cea mai moale (poate sa fie chiar rosie cu fulgi albi si reni) si savurati fiecare secunda! Si cand cresteti si viata vrea sa va doboare, Craciunul e un prilej bun sa va amintiti ca nu sunteti singuri, ca viata nu se termina, nu e sfarsitul lumii, inca nu ati ajuns la capat, si orice s-ar intampla, o puteti mereu lua de la inceput! 🙂

EN:

December has just begun, so the time of the year where the multi-colored lights and the diverse shading of the red and green shirts don’t care for the season anymore. Although in summer it is more natural for this urban society color explosion to happen, during Christmas it seems like everyone is going crazy. The street-sellers with their colored Christmas branches and bows of all colors are everywhere; in the bus station, in the train station…everywhere! Christmas is been felt even one month before its eve. Therefore, with this occasion I will start the famous article series specifically for this period of holidays, called blogmas (with 3 days late :D) in which I will write things regarding this holiday, memories from the past, fun facts and ideas of celebrating and decorating.

I will begin with the reveal of some personal ideas of mine.

As I was watching the people on the streets already activating the usual speedy style specific on holidays, I noticed a huge change of perspective. I was coming from school, thoughtful and mad at life, when I realized that people feel somehow forced to be happier and more giving before and during Christmas. I remember the moments back when I was little and I was waiting impatiently for my parents to buy some of those colored branches for me, and they would tell me those are only for the bad kids, so I was trying to act in a bad way, so I could get some of those. I didn’t even believe in Santa Clause (I was a more special child, yeah). I remember how, along with my older sister, I would be waking up at 3 AM to see what ”Santa” has brought us in our shoes or socks. I would be very happy if I found a colored branch, and disappointed if I didn’t, but I would never show my sadness. My sister would sometimes eat all the chocolate she had received, but I would’ve usually kept it for later.

I remember the emotions I had all that night, and how I was barely able to close an eye after all that. And now I’m thinking that I wish I had these kind of emotions now, caused by a surreal Santa, not by the heavy punches in the head received by the trials and the life experiences. (#AdultingIsHard)

12-13 year-old kids nowadays will never know what they have missed. So enjoy, all of you, while you still can! Turn on the Christmas lights in your room, make a Christmas tree if you want to, put the music on, take a cup of hot tea with lemon in your hands, wear your warmest socks, cover yourself with the softest blanket (it can be red with white flakes and reindeer if you want) and enjoy every second! And when you grow up and life wants to tear you down, Christmas is a good time to remember that you are not alone,  it’s not the end of the world, the life is not finished, and whatever may happen, you can always start over again! 🙂

 

Hello guys! Hope you’re having an awesome December so far. Remember, it is BLOGMAS! It is my first time doing this, so if you want to put the hashtag #blogmas in your posts, regarding the season, the article or anything, it would be awesome! Wipe away that fake smile and replace it with real joy. It’ll bring you so much more! Have fun and stay blessed! 🙂


“Underneath the cold November sky”

RO:

Știu că mulți dintre noi așteptăm o zi în care să găsim în sfârșit un scop pentru toate probleme noastre, în care să putem scăpa de presiunea vinei ce ne apasă. Sub cerul rece de noiembrie așteptăm… În timp ce paginile vieții noastre se rulează, așteptăm… Suntem disperați să găsim un scop, o speranță, orice, care să ne întâlnească în acest loc distrus în care suntem. Vrem să simțim căldura, să învățăm cum să trăim din nou. Nu există nimic de care să mai fugim, nimic de care să ne mai ascundem. Și totuși stăm ascunși… și totuși fugim. Pentru că încă nu am găsit sursa unei călduri stabile, a unei iubiri ce nu poate fi stinsă, ce nu poate dispărea niciodată. Toamna s-a dus, iarna abia începe. Frigul abia începe, gerul nemilos al lumii în care trăim abia se pregătește să ne dărâme. Dar fii liniștit, suflete drag! Există o speranță, există ceva la care putem alerga. Există o dragoste eternă, o iubire caldă, un scop precis! Exisă un DUMNEZEU! Ține-te de această promisiune, că într-o zi totul va avea în sfârșit un sens. Și îți promit că atunci îți vei da seama că totul va fi meritat! Ține minte: nu există poveste fără întâmplări. Tu ești povestea, tu ești cartea! La fel cum tu ești cerul, iar lucrurile care ți se întâmplă sunt doar norii trecători. Așadar, lasă paginile vieții tale să ruleze în continuare, până vei ajunge la sfârșit și te vei bucura că ai înțeles totul, și lasă norii să își urmeze cursul până se vor risipi de tot, până ce lumina va pătrunde în viața ta și tu vei rămânea senin!…

EN:

I know that most of us are waiting for the day when we will finally find a reason for all of our problems, when we will get rid of the pressure of the guilt that pushes us down. Underneath the cold November sky, we wait. As the pages of our life roll by, we wait. We’re desperate to find a purpose, a hope, anything, to meet us in this broken place. We want to feel the warmth again, to learn how to live again. There’s nothing to run from anymore, nothing to hide from. And yet, we hide; and yet, we run… Because we haven’t found the source of a stable warmth yet, a love that could never be torn, that could never disappear. Fall is over; the winter has just begun. The cold has just begun, the frostiness is just getting ready to tear us down. But be still, dear soul! There’s a hope, there’s something we can run to. There’s an everlasting love, a warm affection, a clear purpose. There is a GOD! Hold on to this promise: that one day everything will finally have a purpose. And I promise you that then you will realize that everything will have been worth it. Remember, there’s no story without events. You are the story, you are the book. Just like you are the sky, and all the things that happen to you are just passing clouds. Therefore, leave the pages of your life to roll, until it will come to the end and you will be glad that you understood everything, and let the clouds to follow their course, until they will be wasted, until the light will come into your life and you will be left serene!